Autoritate versus leadership: 3 caracteristici ale unui bun leader

Vrei să fii mai mult decât un simplu şef? Vrei ca echipa ta să te urmeze, oricât de grea sau de riscantă ar fi misiunea pe care v-o asumaţi? Vrei să te simţi parte dintr-un grup sudat, gata să înfruntaţi orice problemă? Ai nevoie de ceva mult mai puternic decât autoritatea. Trebuie să devii un leader.

Ce este autoritatea?

În termeni simpli, autoritatea reprezintă dreptul de a lua decizii. Autoritatea nu este acelaşi lucru cu puterea. Un general are autoritatea de a-şi trimite trupele în luptă, dar nu are neaparat şi puterea de a-şi obliga trupele să lupte, dacă nu vor. Pe de altă parte, un dictator poate avea puterea de a-şi impune voinţa, dar nu are neaparat şi autoritatea recunoscută să o facă.  

Ca şef, ai automat autoritate. Cineva cu mai multă autoritate decât tine a decis să-ţi confere dreptul de a lua nişte decizii. Sau poate eşti chiar proprietarul companiei şi ţi-ai asumat singur acest drept – deşi, probabil, ai primit o confirmare a acestui statut de la altă autoritate: Statul. Angajaţii care îţi sunt subordonaţi ierarhic îţi recunosc autoritatea (probabil nu i-ai fi angajat altfel). Totuşi, nu sunt obligaţi să te urmeze. Cum îi convingi?

Puterea unui leader

Un leader nu este un dictator, dar totuşi are un fel de putere. Reuşeşte să facă oamenii să-l urmeze, chiar şi în situaţii riscante. Spre deosebire de o poziţie de autoritate, poziţia unui leader nu e neaparat official recunoscută, şi nu poate fi conferită printr-o decizie unilaterală, de management. Un leader întotdeauna îşi câştigă poziţia în minţile şi inimile celor care îl urmează, şi se menţine acolo prin comportamentul său.

Leqadership-ul, aşadar, e o calitate personală, nu un drept. Unii se nasc cu abilităţi naturale de leader, alţii le cultivă, pentru că înţeleg că un leader bun poate avea reuşite mult mai mari decât o persoană care are doar autoritate, oricât de mare ar fi.

Cum devii un leader?

Relaţia dintre un leader şi echipa sa nu urmează o “reţetă” şi nu poate fi programată. Factorii care ţin de personalităţile celor implicaţi, de context, de moment şi de loc etc. joacă un rol la fel de important ca într-o relaţie de dragoste sau de prietenie. Totuşi, aşa cum anumite comportamente par să favorizeze dragostea sau prietenia, altele sunt asociate cu caracterul unui bun leader.

 

1. Puterea exemplului

Ordinele şi observarea pasivă a procesului de lucru sunt apanajele autorităţii, nu ale leadership-ului. Un leader îşi asumă responsabilitatea pentru misiunea echipei şi lucrează cot la cot cu toată lumea pentru a atinge scopul dorit. Conduce prin puterea exemplului, îi ajută pe ceilalţi să performeze şi nu-şi pune niciodată propriile interese deasupra celor ale echipei. Cu alte cuvinte, luptă din prima linie, nu dă ordine din spate.

2. Puterea experienţei împărtăşite

De multe ori, un leader îşi asumă această responsabilitate pentru că ştie cum să obţină rezultatele dorite. Ce difereţiază însă un leader de un expert este disponibilitatea de a-şi împărtăşi cunoştinţele şi experienţa, astfel încât să-şi ridice coechipierii la nivelul său, chiar dacă asta presupune riscul de a fi înlocuit. Învăţaţii din vechime îşi respectau şi recunoşteau maeştrii, nu pentru că aceştia îşi păstrau cunoştinţele doar pentru ei, ci tocmai pentru că le împărtăşeau, contribuind la “creşterea” următoarei generaţii de maeştri.

Dacă nu te afli în poziţia de a-i învăţa pe ceilalţi ceva, nu înseamnă că nu poţi fi un leader. Atitudinea contează, aşadar, chiar dacă descoperiţi împreună calea către success. Păstrează-ţi deschiderea de a împărtăşi tot ce afli cu coechipierii tăi.

3. Puterea modestiei

E tentant să te prefaci – sau chiar să crezi – că ai toate răspunsurile şi le poţi face pe toate. Avem prea des impresia că a spune “nu ştiu” sau “nu pot” e un semn de slăbiciune străină unui leader adevărat. Realitatea e că a-ţi recunoaşte deschis limitele e un act de forţă. O echipă puternică e formată din oameni cu abilităţi şi competenţe care se completează, astfel încât întregul să fie mai mare decât suma părţilor. Un bun leader ghidează echipa către performanţă, “unge rotiţele” proceselor interne, dar nu este un supraom care le ştie, le decide sau le face pe toate. Aşadar, leaderul nu se teme să spună “nu ştiu”, să ceară păreri sau ajutor, sau să-şi explice acţiunile, pentru că ştie – şi simte – că e doar o parte dintr-un întreg.

Modestia e importantă şi la final, când obiectivele au fost îndeplinite şi încep să curgă laudele. Poate un simplu şef îşi asumă meritele şi bonusurile, însă leaderul laudă echipa şi obţine avantaje pentru ei. Şi chiar dacă nu vă laudă şi nu vă premiază nimeni din exterior, intern, în echipă, aminteşte-ţi să recunoşti meritele celorlalţi. Şi fă-o sincer, pentru că prefăcătoria “miroase” de la o poştă.

 

În concluzie: nu te aştepta să conduci doar pentru că ai primit o poziţie de autoritate. Cel mai bine, uită de titluri şi lucrează cot la cot cu colegii tăi, câştigă-le respectul şi încrederea, iar titlurile cu adevărat importante – leader, mentor, poate chiar prieten - vor veni de la sine.

 Juneja, P. (2021). Authority vs Leadership. Accesat pe 19 Mar. 2021: https://www.managementstudyguide.com/authority-and-leadership.htm

Citește si: